In contextul nevoii disperate de a identifica solutii care ar putea aduce bani in plus la sacul ciuruit al statului, subiectul evaziunii fiscale a fost adus in atentie opiniei publice. Vazut de opozitie ca o alternativa la reducerea pensiilor si a salariilor bugetarilor, fenomenul a fost intors si pe fata si pe dos. Zice-se ca reprezinta 40 la suta din Produsul Intern Brut si ca numai din neplata TVA, statul pierde aproape 9 milioane de euro pe an.
Cu toate acestea, guvernantii nu s-au inghesuit sa prezinte un plan concret prin care fenomenul ar putea fi macar diminuat, daca de eradicat este, probabil, imposibil. Si nici nu au incercat ca caute motivele pentru care in tara noastra evaziunea a atins cote alarmante. Au lansat la apa un proiect, cica de combatere a evaziunii fiscale, in care sunt luati in vizor tot bietii platitori de taxe si impozite.
In loc sa puna gand rau ciorditorilor, smecherasilor din economia subterana, statul a preferat sa sara la gatul celor care lucreaza pe fata, cu acte in regula. Asa se face ca Fiscul ia in calcul introducerea de noi accize, majorarea unora existente, garantii bancare pentru antrepozitarii autorizati etc. Chiar daca este la mintea cocosului ca firmele care aleg sa lucreze la negru o fac tocmai din cauza nivelului ridicat al taxelor si ca o majorare a acestora din urma nu va face nimic altceva decat sa intareasca evaziunea, iar nu sa o combata. Si, un plus de 40 la suta din PIB nu este deloc de neglijat, in special in aceasta perioada in care se pomeneste si despre riscul ca statul sa nu mai poata plati pensiile si salariile lucratorilor din sistemul public.
O analiza a cauzelor care fac ca Romania sa se numere printre fruntasele Europei la capitolul evaziune fiscala ar fi fost mult mai eficienta si, cu siguranta, ar fi nascut solutii sanatoase nu doar pentru mediul de afaceri – si asa la pamant, ci si pentru vistieria statului, secatuita pe fondul nepasarii si nepriceperii mai marilor tarii in a gestiona banul public. Impozitarea agresiva a fortei de munca, coruptia in ceea ce priveste achizitiile publice, reglementarea excesiva sunt doar cativa dintre factorii care au pus umarul la inflorirea fenomenului. O mana de ajutor vine si de la cetateanul de rand, care, sufocat si el de atatea taxe, se vede nevoit sa apeleze la serviciile economiei subterane.
Din pacate, suntem din nou martorii, si, in acelasi timp, victimele incompetentei celor alesi. Guvernul prefera sa ia de la gura omului de rand, dar trece cu vederea peste cei care jecmanesc cu adevarat statul.